16 dec.
Două treimi dintre managerii centrelor de date sunt deciși să lanseze programe de investiții pentru creșterea redundanței sistemelor de electroalimentare și răcire, arată un sondaj realizat recent de Uptime Institute în rândul a 300 de Data Centere. Decizia este dictată de provocările generate de pandemia de COVID-19, limitările din perioadele de lockdown obligând top managementul centrelor să ia măsuri pentru a preveni situații critice precum:
- reducerea personalului operațional;
- imposibilitatea realizării în timp util a intervențiilor de către parteneri;
- întârzieri în aprovizionarea cu echipamente.
În aceste condiții, este explicabil interesul tot mai mare pentru concepte inovatoare, precum cel al infrastructurilor Data Center cu capabilități de „Self-healing“ și „Self-configuring“. Însă, la momentul actual, puține centre sunt și capabile să realizeze un management la distanță cu adevărat eficient. Cele mai multe se află încă în faza de testare sau dezvoltare a unor sisteme de Remote monitoring – bazate pe soluții de Data Center Infrastructure Management –, cu ajutorul cărora urmăresc să își optimizeze procesele de mentenanță preventivă. Este un demers util, pentru că reduce riscul de apariție a unor situații ce pot genera downtime-uri neplanificate, însă nu îl elimină pe cel al defectării echipamentelor hardware. De aceea, creșterea nivelului de redudanță – soluție cu eficacitate validată deja de industria Data Center – a devenit devenit o prioritate univeral valabilă.
Piața evoluează de la N+1 la 2N
Obținerea unor niveluri superioare de redundanță reprezintă însă un deziderat constant al industriei centrelor de date.
Un sondaj realizat în rândul producătorilor și furnizorilor de echipamente pentru Data Centere arată că, în ultimii trei ani, 52% dintre clienții acestora au investit în creșterea redundanței sistemelor de electro-alimentare și power-backup, iar 48% – în cea a sistemelor de răcire.
Situația a evoluat însă rapid în ultimele 10 luni. Din ce în ce mai multe organizații încep să opereze cu standarde precum Maximum Tolerable Period of Disruption (BS 25999), care analizează și evaluează durata acceptată după care randamentul unei organizații este irevocabil amenințat dacă livrarea serviciilor nu poate fi reluată. Prin urmare și Data Centerele au trebuit să se adapteze unor exigențe în materie de disponibilitate a serviciilor.
Iar acest lucru e vizibil deja: dacă în urmă cu doi ani 51% din centre foloseau o arhitectură de răcire de tip N+1, iar 41% foloseau o configurație similară pentru sistemele de electroalimentare, în 2020 însă, tot mai mulți clienți consideră că sistemele de tip N+2 oferă garanții mai bune. Potrivit estimărilor AFCOM – organizație internațională care reunește profesioniști din domeniul centrelor de date și infrastructurii IT –, numărul Data Centerelor care vor trece la configurații redundante de tip N+2 va evolua în următorii trei ani de la 21% la 30%.
Crește însă și numărul operatorilor mari care analizează oportunitatea migrării către sisteme „fully redundant“ de tip 2N sau chiar 2N+1, capabile să tolereze defecțiuni simultane ale mai multor componente și care pot menține o redundanță de tipul N+1 cu un întreg sistem oprit. Mai mult, arhitecturile utilizate încep să fie din ce în ce mai flexibile – de exemplu, numeroase centre au început să utilizeze configurații de tip 2N pentru echipamentele UPS și sistemele PDU și N+1 pentru generatoare.
Concluzia?
Evoluția este ireversibilă – clienții vor garanții, iar centrele de date nu le pot oferi fără să investescă în configurații redundante. Care este arhitectura optimă depinde însă mai mulți factori specifici fiecărui Data Center, dintre care ci mai importanți sunt infrastructura existentă, tipurile de servicii livrate și – nu în ultimul rând – bugetul alocat. Dacă doriți să luați o decizie corectă, în concordanță cu nevoilor reale ale clienților dvs. și resursele disponibile, specialiștii Tema Energy vă stau la dispoziție.