• Română
  • English

Etichetă: Uptime

intel-density-sc

Vreți să treceți la High-density, dar ați dimensionat corespunzător infrastructura?

Cloud-ul creşte, însă centrele de date deținute de companii vor continua să reprezinte baza infrastructurii enterprise și în următoarea decadă. „Verdictul“ aparține specialiștilor Uptime Institute, rezultatele „2020 Data Center Industry Survey“ arătând că, anul viitor 54% dintre organizații își vor rula majoritatea workload-urilor în propriile centre, în timp ce doar 16% vor apela la centrele de colocare. Dincolo de proiectele obişnuite de digitalizare, în multe companii mari se înregistrează şi fenomenul de repatriere a unor aplicaţii, din cloud pe o infrastructură on-premises. Potrivit IDC, în 2019 85% dintre companii analizau deja oportunitatea „repatrierii“ workload-urilor migrate în cloud-ul public, jumătate dintre acestea pretându-se pentru a fi reinternalizate.

 

Companiile care derulează proiecte complexe de digitalizare, sau care aleg „repatrierea“  rulează majoritatea workload-urilor în propriile Data Centere şi încep să se confrunte cu probleme interne. Cerințele de putere de procesare și capacitate de stocare cresc constant, iar posibilitățile de extindere sunt – mai ales în cazul centrelor cu o vechime mai mare de 10 ani – limitate. Soluția adoptată de companii în astfel de situații este dotarea cu servere de generaţie noua, mai performante şi creşterea densităţii per rack, pentru a nu extinde suprafaţa din camera de date.

Este un fenomen care evoluează constant – de exemplu, la sfârșitul anilor ’80, un rack cu un consum de 2-4 kw se încadra în categoria „High density“. În 2016, pragul se mutase la 10-12 kw/rack. În prezent, valoarea medie a consumului este 8-10 kw/rack, iar „High density“ înseamnă valori de 20 kw și peste, potrivit datelor Uptime Institute. Astfel de cazuri nu mai reprezintă excepții, ci devin tot mai frecvente, în condițiile în care companiile folosesc tot mai intensiv soluții AI, tehnologii de realitate virtuala si augmentată, streaming de fișiere video în format HD, rețele IoT de mari dimensiuni etc.

Creşterea densităţii genereaza provocări

Creșterea densității energetice rezolvă problemele de spațiu și nevoia de capacități mai mare de procesare, însă aduce cu ea o serie de provocări. Prima dintre acestea, evident, creșterea consumului de energie care duce la suprasolicitarea infrastructurii de alimentare. Ca de exemplu supraîncărcarea cabinetelor de distribuție (Power Distribution Unit – PDU), ceea ce duce la supraîncălzirea echipamentelor și scurtarea duratei de viață, cu riscul aferent de downtime și creșterea cheltuielilor operaționale. Teoretic, astfel de probleme pot fi evitate cu soluțiile de power-backup, respectiv cu ajutorul echipamentelor UPS. Însă sistemele UPS concepute în urmă cu 10 ani au o eficiență scăzută atunci când vine vorba de densități energetice de 15 kw/rack și peste. În plus, și în acest caz revine în prim-plan problema spațiului disponibil.

În acest context, înlocuirea clasicelor UPS-uri cu baterii VRLA cu echipamente de nouă generație, care folosesc baterii Li-Ion devine critic necesară. UPS-urile cu baterii Li-Ion asigură reducerea amprentei la sol cu până la 70% și o durată de viață de trei ori mai lungă (față de VRLA). Vin însă și cu sisteme de monitorizare și auto-diagnoză mai eficiente, care oferă informații în timp real despre starea de sănătate a bateriilor, regimul de funcționare al ventilatoarelor, despre modulele IGBT, condensatoare etc., facilitând astfel operațiunile de mentenanța preventivă și prevenire a downtime-urilor neplanificate.

Răcirea, un subiect fierbinte

Un alt avantaj important pe care îl asigură UPS-urile Li-Ion îl reprezintă economiile la nivel de cooling. Echipamentele UPS de nouă generație suportă mai bine variațiile de temperatură, ceea ce se traduce în practică printr-o reducere a cerințelor de răcire cu până la 70%.

Răcirea în sine reprezintă însă un subiect delicat pentru centrele de date care adoptă soluții de tip High density. Și asta deoarece design-ul clasic al sistemelor de cooling într-un Data Center este bazat pe ipoteza că încărcătura energetică a echipamentelor dintr-un centru este uniform distribuită. În practică însă acest lucru nu se întâmplă.

Conform datelor APC, producătorii de servere pregătesc echipamente High density care necesită o capacitate de răcire de peste 40 kw per rack. Astfel de valori pot da peste cap majoritatea sistemelor de răcire tradiționale, însă pot fi gestionate prin strategii și soluții adecvate. Cum ar fi, de exemplu, separarea rack-urilor cu densitate energetică mare, crearea de arnajamente de tipul hot-aisle / cold-aisle, utilizarea soluțiilor de răcire direcționate, instalarea dispozitivelor de dirijare a fluxurilor de aer etc.

Toate aceste soluții duc însă la creșterea costurilor cu răcirea, care și așa sunt responsabile de aproape 40% din consumul de energie electrică în Data Centerele mai vechi de 8-9 ani. Apelând însă la soluțiile de răcire adiabatică, de exemplu, centrele pot reduce cu 25% costul total de operare și cu până la 80% consumul de apă. (Mai multe informații despre cum vă poate ajuta această tehnologie să va reduceți cheltuielile aici.)

Apelul la expertiză, garanția reușitei

După cum se poate vedea, introducerea capacităților de procesare High-density într-un Data Center vine cu provocări substanțiale pe zona de electro-alimentare, power-backup și răcire. Pentru depășirea lor, este nevoie de o regândire a designului sistemelor, o planificare atentă a pașilor care trebuie urmați, precum și a investițiilor necesare, pentru ca acestea să poată fi amortizate cât mai repde posibil. Specialiștii Tema Energy va pot ajuta să depășiți aceste provocări și să obțineți performanțele dorite, fără a vă depăși bugetul și termenele stabilite.

Centrele de Date cresc investiţiile în redundanţă. Motivele?

Două treimi dintre managerii centrelor de date sunt deciși să lanseze programe de investiții pentru creșterea redundanței sistemelor de electroalimentare și răcire, arată un sondaj realizat recent de Uptime Institute în rândul a 300 de Data Centere. Decizia este dictată de provocările generate de pandemia de COVID-19, limitările din perioadele de lockdown obligând top managementul centrelor să ia măsuri pentru a preveni situații critice precum:

  • reducerea personalului operațional;
  • imposibilitatea realizării în timp util a intervențiilor de către parteneri;
  • întârzieri în aprovizionarea cu echipamente.

În aceste condiții, este explicabil interesul tot mai mare pentru concepte inovatoare, precum cel al infrastructurilor Data Center cu capabilități de „Self-healing“ și „Self-configuring“. Însă, la momentul actual, puține centre sunt și capabile să realizeze un management la distanță cu adevărat eficient. Cele mai multe se află încă în faza de testare sau dezvoltare a unor sisteme de Remote monitoring – bazate pe soluții de Data Center Infrastructure Management –, cu ajutorul cărora urmăresc să își optimizeze procesele de mentenanță preventivă. Este un demers util, pentru că reduce riscul de apariție a unor situații ce pot genera downtime-uri neplanificate, însă nu îl elimină pe cel al defectării echipamentelor hardware. De aceea, creșterea nivelului de redudanță – soluție cu eficacitate validată deja de industria Data Center – a devenit devenit o prioritate univeral valabilă.

 

Piața evoluează de la N+1 la 2N

 

Obținerea unor niveluri superioare de redundanță reprezintă însă un deziderat constant al industriei centrelor de date.

Un sondaj realizat în rândul producătorilor și furnizorilor de echipamente pentru Data Centere arată că, în ultimii trei ani, 52% dintre clienții acestora au investit în creșterea redundanței sistemelor de electro-alimentare și power-backup, iar 48% – în cea a sistemelor de răcire.

Situația a evoluat însă rapid în ultimele 10 luni. Din ce în ce mai multe organizații încep să opereze cu standarde precum Maximum Tolerable Period of Disruption (BS 25999), care analizează și evaluează durata acceptată după care randamentul unei organizații este irevocabil amenințat dacă livrarea serviciilor nu poate fi reluată. Prin urmare și Data Centerele au trebuit să se adapteze unor exigențe în materie de disponibilitate a serviciilor.

Iar acest lucru e vizibil deja: dacă în urmă cu doi ani 51% din centre foloseau o arhitectură de răcire de tip N+1, iar 41% foloseau o configurație similară pentru sistemele de electroalimentare, în 2020 însă, tot mai mulți clienți consideră că sistemele de tip N+2 oferă garanții mai bune. Potrivit estimărilor AFCOM – organizație internațională care reunește profesioniști din domeniul centrelor de date și infrastructurii IT –, numărul Data Centerelor care vor trece la configurații redundante de tip N+2 va evolua în următorii trei ani de la 21% la 30%.

Crește însă și numărul operatorilor mari care analizează oportunitatea migrării către sisteme „fully redundant“ de tip 2N sau chiar 2N+1, capabile să tolereze defecțiuni simultane ale mai multor componente și care pot menține o redundanță de tipul N+1 cu un întreg sistem oprit. Mai mult, arhitecturile utilizate încep să fie din ce în ce mai flexibile – de exemplu, numeroase centre au început să utilizeze configurații de tip 2N pentru echipamentele UPS și sistemele PDU și N+1 pentru generatoare.

 

Concluzia?

 

Evoluția este ireversibilă – clienții vor garanții, iar centrele de date nu le pot oferi fără să investescă în configurații redundante. Care este arhitectura optimă depinde însă mai mulți factori specifici fiecărui Data Center, dintre care ci mai importanți sunt infrastructura existentă, tipurile de servicii livrate și – nu în ultimul rând – bugetul alocat. Dacă doriți să luați o decizie corectă, în concordanță cu nevoilor reale ale clienților dvs. și resursele disponibile, specialiștii Tema Energy vă stau la dispoziție.

Certificări pentru Centre de Date. Care sunt opţiunile principale?

Alinierea la standardele internaționale reprezintă o prioritate constantă a industriei centrelor de date, din ce în ce mai mulți clienți finali solicitând certificări care să garanteze disponibilitatea și calitatea serviciilor achiziționate.

Identificarea sistemului adecvat de certificare este însă dificilă pentru companiile nefamiliarizate cu standardele existente. Criteriile de clasificare și terminologiile diferă, iar zonele tehnologice acoperite (electro-alimentare, răcire, comunicații, securitate etc se suprapun. Și asta deoarece pe lângă „clasicele“ ISO 9001 (calitate), 27001 (securitate) și 14001 (mediu) sau seria dedicată ISO 30134 (indicatori de performanță pentru Data Centere), avem și SOC, HIPAA, PCI DSS, NIST 800-53, SSAE 16 etc. La acestea se adaugă însă și sistemele consacrate, cele mai populare în prezent fiind:

  • ANSI/TIA-942 – standard pentru infrastructura de telecomunicații, care utilizează un sistem de evaluare de tip „Ratings“;
  • Tier Standard – sistemul dezvoltat de Uptime Institute pentru certificarea centrelor de date din Statele Unite și exportat apoi cu succes la nivel internațional;
  • EN 50600 – „replica“ Comitetului European pentru Standardizare în Eletrotehnică (CELENEC), care folosește un sistem de „clase“.

Unii specialiști contestă însă includerea TIA-942 în top, invocând faptul că standardul este prea specializat, fiind focalizat strict pe zona de cablarea infrastructurii de comunicații. (Referirile la nivelurile de disponibilitate ale sistemelor de electro-alimentare și răcire apar „colateral“, doar în anexe, cu titlul de informare, nefăcând parte efectiv din standard.) Prin urmare, rămân în cursă sistemele dezvoltate de Uptime Institute și CELENEC, fiecare având propriile cu propriile avantaje competitive, pe care le vom prezența succint în rândurile ce urmează.

Atuurile sistemului Uptime Institute

Din punct de vedere al popularității, Tier Standard este lider. Conform datelor disponibile pe site-ul Uptime Institute, la momentul realizării acestui material erau emise peste 1.750 de certificări pentru centre din 105 țări. O scurtă incursiune pe harta centrelor certificate   relevă o serie de informații interesante:

  • România are, în prezent, un singur Data Center certificat (Transfond – Tier IV Certification of Design Documents).
  • Țările UE cu cele mai multe certificări sunt Spania (27), Italia (24) și Luxemburg (15).
  • La capitolul absențe notabile se remarcă Suedia, Finlanda și Estonia.
  • La nivel global, SUA deține supremația (178), urmată de China (95), Arabia Saudită (92), Brazilia (53) și Rusia (52).

Popularitatea Tier Standard se datorează, pe de o parte vechimii – peste 25 de ani pe piață –, iar pe de altă flexibilității sistemului. Uptime Institute utilizează o metodologie de evaluare a performanțelor centrelor și facilităților pe trei zone (Design, Constructed Facility și Operațional Sustainability), clasificându-le pe patru niveluri:

 

  • Tier I (Basic Capacity) – definește un Data Center dotat cu sisteme UPS și de răcire și generator electric pentru asigurarea protecției în cazurile întreruperilor accidentale de alimentare cu energie electrică.
  • Tier II (Redundant Capacity) – include componente redundante pentru sistemele critice de electro-alimentare și răcire (modul UPS, chillere, pompe, motoare de generatoare etc.).
  • Tier III (Concurrently Maintainable) – presupune asigurarea unei redundanțe de tip N+1, care să permită mentenanța și/sau înlocuirea echipamentelor fără perturbarea funcționării acestora.
  • Tier IV (Fault Tolerant) – presupune asigurarea unei redundanțe de tip N+2 și introduce conceptul de Fault Tolerance – atunci când survine un eveniment ce afectează funcționarea unui echipament sau livrarea unui serviciu critic, perturbarea este corectată automat.

(Mai multe detalii despre criteriile sistemului de clasificare Uptime Institute găsiți aici.) LINK: https://uptimeinstitute.com/tiers

Flexibilitatea invocată de partizanii Tier Standard constă în faptul că sistemul dezvoltat de Uptime Institute este unul progresiv – atingerea unui Tier superior se bazează pe respectarea condițiilor Tier-ului anterior. Pe de altă parte, sistemul indică doar rezultatele dorite, nu și modalitățile concrete prin care obiectivele de performanță pot fi obținute. Practic, sistemul Uptime Institute nu prescrie nicio tehnologie, design sau schemă specifică, dând astfel libertate centrelor de date în privința alegerilor făcute.

Care este abordarea EN 50600

Sistemul EN 50600 este conceput ca o suită de standarde, care se dezvoltă constant începând din 2013, la momentul realizării materialului incluzând următoarele componente:

  • EN 50600-1: General concepts
  • EN 50600-2-1: Building construction
  • EN 50600-2-2: Power distribution
  • EN 50600-2-3: Environmental control
  • EN 50600-2-4: Telecommunications cabling infrastructure
  • EN 50600-2-5: Physical security
  • EN 50600-3-1: Management and operational information
  • EN 50600-4-1: KPIs – Overview and general requirements
  • EN 50600-4-2: KPIs – Power Usage Effectiveness (PUE – ISO/IEC 30134-2);
  • EN 50600-4-3: KPIs – Renewable Energy Factor (REF ISO/IEC 30134-3);
  • EN 50600-4-4: KPIs – IT Equipment Energy Efficiency for Servers (REF – ISO/IEC 30134-3);
  • EN 50600-4-5: KPIs – IT Equipment Energy Utilisation for Servers (ITEEsv – ISO/IEC 30134-4)
  • EN 50600-4-5: KPIs – IT Equipment Energy Utilisation for Servers (ITEUsv – ISO/IEC 30134-5)
  • EN 50600-4-6: Energy Reuse Factor
  • EN 50600-4-7: Cooling Efficiency Ratio )
  • EN 50600-5-1: Data Center Maturity Model (Novated from Green Grid – In Development)
  • CLC/TR 50600-99-1: Energy management – Recommended Practices
  • CLC/TR 50600-99-2: Environmental sustainability – Recommended Practices
  • CLC/TR 50600-99-3: Guidance to the application of EN 50600 series

Deși este prezentat în prezent ca o suita de standarde, EN50600 nu a fost conceput inițial ca o metodă de evaluare, ci ca un ghid pentru centrele de date. Cu toate acestea, trei din componentele EN 50600 (2-2, 2-3 și 2-4) stabilesc niveluri de clasificare a centrelor de date în patru clase. Totodată, pentru Data Centerele care doresc să se alinieze cerințelor EN 50600, CLC Technical Committee 215 – entitate care colaborează cu CENELEC la dezvoltarea seriei de standarde – a publicat un ghid pentru corecta aplicare și interpretare a recomandărilor, CLC/TR 50600-99-3.

Deși seria este în dezvoltare încă – anul acesta au fost publicate EN 50600-4-6 și EN 50600-4-7 –, au început să apară tot mai multe entități terțe de certificare și centre de date care își anunță conformitatea cu anumite componente ale EN 50600. Ca de exemplu, providerul german InterNetX, centrul TelemaxX Telekommunikation  sau Data Centerul de stat de la Kragujevac, Serbia, cu o suprafață totală de 14.000 mp.

 

 

* Zona de telecomunicații nu este inclusă în sistemul de certificare Uptime Institute, pentru aceasta majoritatea centrelor de date folosind TIA942. EN 50600 include însă un sistem de ierarhizare pe patru clase: • 1. Single-path cu conexiune directă; • 2. Single-path cu utilizarea infrastructurii fixe și redundanță pe ENI (External Network Interface); • 3. Multi-path cu utilizarea infrastructurii fixe și redundanță pe ENI; • 4. Multi-path cu utilizarea infrastructurii fixe cu zone de distribuție redundante și redundanță pe ENI.

O abordare complementară

Un caz aparte îl reprezintă European Data Hub, din Luxemburg, care deține două certificări Uptime Institute (Tier IV Certification of Design Documents și M&O Stamp Of Approval), dar și certificarea EN 50600-2.

Nu este un caz singular – și centrul de date Basefarm, Norvegia, deține o certificare Uptime Institute (Tier III Certification of Design Documents), dar și EN50600 Availability Class 3.

Ceea ce demonstrează că abordarea Tier Classification versus EN 50600 este limitativă, cele două sisteme de certificare putând funcționa și complementar, fără se înlocui efectiv unele pe altele.

O astfel de abordare presupune însă competențe avansate în domeniul construcției Data Centerelor. De aceea, dacă doriți să aveți garanția că ați ales sistemul de certificare adecvat condițiilor specifice și nevoilor centrului de date pe care îl dețineți, specialiștii Tema Enegy vă stau la dispoziție.