09 sept.
Piața centrelor de date de colocare și-a accelerat creșterea în 2019. După ce în urmă cu doi ani era cotată cu un CAGR de 8% pentru perioada 2017-2023 (conform Arizton), anul acesta estimarea a fost majorată la 10% (de cei de la Mordor Intelligence) sau chiar 14% (potrivit analizelor Zion Market Research și Market Research Future).
Procentele diferă, dar cert este că efectele fenomenului de migrare a Data Centerelor on-premises către centrele de colocare sunt tot mai vizibile. Specialiștii apreciază că, dacă în urmă cu cinci ani 80% din centrele de date erau deținute și operate in-house de companii, în prezent raportul este undeva în jur de 50-50. Iar peste alți patru ani furnizorii de servicii de colocare vor avea în proprietate aproximativ 70% din spațiul Data Centerelor mari (conform estimărilor IDC la nivel global pentru perioadă 2022-2023).
De ce migrează centrele
La momentul actual, cele mai frecvente motive pentru care companiile decid să renunțe la propriile Data Centere pentru a migra în centrele de colocare sunt:
- Lipsa spațiului de extindere – Este o situație întâlnită cu precădere în cazul companiilor care dețin centre sau – mai ales – Data Room-uri construite în urmă cu mai mulți ani și care și-au atinse limitele fizice. În astfel de cazuri, creșterea nevoilor de procesare și stocare a datelor nu mai poate fi acoperită din cauza lipsei efective de spațiu, cu atât mai mult cu cât adăugarea de noi servere necesită „suplimentarea“ capacităților de alimentare cu energie electrică, a instalațiilor de răcire, a soluțiilor de electro-backup și stingere incendii etc. Optând pentru mutarea infrastructurii IT într-un centru de colocare, companiile beneficiază în primul rând de scalabilitate, putându-și bugeta astfel mai exact planurile de extindere, fără a se expune riscului unor investiții cu perioadă lungă de amortizare.
- Eliberarea bugetului pentru investiții în performanță – Este un scenariu frecvent mai ales în cazul companiilor cu proiecte avansate de virtualizare, care decid să investească în noi servere capabile să susțină mai multe VM-uri și să își reducă astfel numărul de mașini fizice. De exemplu, serverele de nouă generație pot face în 20 de rack-uri ceea ce făceau 80 de rack-uri în urmă cu cinci ani, iar prin mutarea lor într-un centru de colocare se obțin economii importante cu spațiul, consumul de energie etc.
- Garanția disponibilității aplicațiilor și serviciilor – La nivel global se consemnează, conform Uptime Institute, o creștere a numărului de downtime-uri neplanificate ca urmare a faptului că încă destul de puține companii își permit să investească în sisteme redundante de electroalimentare, răcire sau power-backup și nici nu dețin resursa umană calificată necesară asigurării continuității operaționale. Centrele de colocare au avantajul că sunt special construite pentru a răspunde acestor cerințe, au proceduri definite pentru majoritatea problemelor ce pot apărea, investesc constant în creșterea eficienței operaționale și sunt deservite și monitorizate 24×7 de echipe de specialiști. În plus, apelând la serviciile unui furnizor de servicii de colocare, companiile au posibilitatea de a-și negocia SLA-urile nivelurilor de disponibilitate dorite, în funcție de criticitatea aplicațiilor și serviciilor și de bugetul disponibil.
- Creșterea nivelului de securitate și al conformității – Asigurarea securității datelor reprezintă o problemă din ce în ce mai stringentă pentru majoritatea organizațiilor în condițiile creșterii continue a volumului și complexității amenințărilor informatice, dar și a înăspririi reglementărilor legale. Prin apelarea la serviciile unui furnizor de servicii de colocare o parte din responsabilități pot fi „pasate“ acestuia, mai ales dacă respectivul furnizor are competențe certificate în domeniul securității. În plus, tot mai mulți furnizori oferă clienților și posibilitatea de a beneficia de servicii de Business Continuity și Disaster Recovery în site-uri externe, o cerință stipulată clar în noul Regulament general pentru protecția datelor (GDPR), de exemplu.
Se întâmplă și în România
Deși fenomenul migrării către centrele de colocare nu este atât de vizibil la nivel local – unii beneficiari preferând să fie „discreți“ – nu înseamnă însă că nu se și întâmplă. Drept dovadă, gradul de ocupare al centrelor de colocare operate de Telekom România, GTS Telecom sau IBM. Iar printre clienții acestora se numără nu doar companii ale căror Data Room-uri nu mai fac față cerințelor de extindere, ci și organizații mari, precum cele din domeniul retail-ului și chiar bănci, care preferă să renunțe la operarea propriilor Data Centere pentru a-și concentra eforturile pe dezvoltarea de noi servicii.
Mai mult, se fac și investiții în dezvoltarea ofertei de colocare – un exemplu recent în acest sens fiind noul centru pe care Telekom România l-a inaugurat în Cluj și care va fi 100% funcțional începând de anul viitor. Data Centerul realizat cu ajutorul specialiștilor Tema Energy va avea o capacitate totală de 300 de rack-uri, o putere IT disponibilă de 1 MW și întrunește cerințele Tier 3 (conform standardelor Uptime Institute), fiind capabil să ofere redundanță completă, cu o disponibilitate de 99,982%. (Mai multe detalii despre Data Center-ul Telekom România de la Cluj puteți citi aici.
Piața locală a centrelor de date este, evident, încă departe de a respecta previziunile la nivel global și – probabil încă niște ani – Data Centerele on-premises vor rămâne majoritare. Dar aceasta nu înseamnă că oferta furnizorilor de servicii colocare nu este apreciată deja de tot mai multe companii. Fenomenul ar putea căpăta amploare dacă în România și-ar face intrarea unul dintre jucătorii importanți la nivel global pe piața de colocare, însă lucrurile se lasă încă așteptate.
